Camera aceasta l-a condus la alta, şi aceea la alta şi la alta… Descoperiseră, întâmplător, oraşul subteran de la Derinkuyu, al cărui prim nivel poate că a fost săpat de hetiţi, în jurul anului 1400 î.H.
Arheologii au început să studieze acest oraş subteran fascinant părăsit. Au reuşit să ajungă la 40m adâncime, deşi se consideră că oraşul ajunge la 85m adâncime.
În actualitate s-au descoperit 20 de nivele subterane. Se pot vizita doar primele opt nivele
superioare; celelalte sunt parţial dărâmate sau sunt studiate de către arheologi şi antropologi.
Oraşul era folosit ca un adăpost pt. mii de persoane care trăiau la subsol, ca să se apere de frecventele invazii suferite de Capodocia, în diversele epoci de ocupaţie. Şi tot aşa de către primii creştini.
Inamicii, constienţi de pericolul care reprezinta intrarea în interiorul oraşului, încercau de obicei să scoată populaţia la suprafaţă otrăvind fântânile.
În plus, Derinkuyu, are un tunel de aproape 8 km lungime, care conduce la un alt oraş subteran din Capodocia,Kaymakl.
Despre oraşele subterane din această regiune ne vorbea istoricul grec Jenofonte. În opera sa Anabasis, povestea despre persoanele care locuiau în Anatolia şi îşi săpaseră casele sub pământ şi trăiau în camere suficient de mari cât să încapă o familie, cu animalele sale domestice şi alimente înmagazinate.
În nivelele recuperate s-au localizat grajduri, cantine, o biserică (cu bază în forma de cruce de 20 pe 9 metri, cu un tavan de peste trei metri înălţime), bucătării (încă înnegrite de fum), prese pentru vin si ulei, magazii, magazin alimentar, o şcoală, numeroase camere şi, inclusiv un bar.
Oraşul beneficia de existenţa unui râu subteran. Avea fântâni de apă şi un magnific sistem de ventilaţie (s-au descoperit 52 de puţuri de ventilaţie) care îi uimesc pe inginerii de azi.
